Ce trebuie să ştim despre relaţiile sacre?
de Aida Călin
Comuniunea sufletească în cuplu asigură succesul
Mulţi îşi doresc să aibă relaţii de cuplu de succes, dar nu au idee ce înseamnă aceasta. Ne punem deci întrebarea care sunt semnele succesului în acest caz? Să fie doar numărul anilor petrecuţi împreună? Cu cât mai mulţi ani, cu atât cuplul este un model de succes? Oare aşa să fie?
Se pare că totuşi nu este aşa. Multe cupluri aleg să rămână împreună din motive exterioare cuplului. Existenţa copiilor, dependenţele materiale şi financiare, siguranţa momentană şi frica de necunoscut sunt unele din motive. Puţini sunt însă aceia care rămân împreună o viaţă întreagă pentru că se iubesc cu adevărat şi nu pentru că au nevoie unul de altul. Iubirea adevărată are la bază dorinţa de a dărui şi nu nevoia de a primi. Un cuplu care reuşeşte să păstreze iubirea ani la rând şi să aprofundeze conexiunea sufletească ce i-a unit de la început, este cu adevărat un cuplu de succes.
Dar se poate şi mai mult decât atât. Există relaţii de iubire care au la bază sentimente mai înalte, mai profunde, mai spirituale. Aceste relaţii pot fi numite relaţii sacre. Nu întâlnim aşa uşor astfel de relaţii sacre în jurul nostru, dar atunci când te întâlneşti cu aşa ceva, te marchează pentru totdeauna.
Relaţiile sacre există, dar sunt rare
Relaţiile sacre sunt relaţii în care cei doi se iubesc sincer unul pe celălalt, se bucură unul de celălalt şi împreună conlucrează într-o manieră lucidă şi conştientă pentru un scop spiritual pe care şi-l aleg împreună. Mai toţi oamenii îşi doresc o relaţie de cuplu ideală. De aceea, se vorbeşte foarte mult despre cum să-ţi găseşti sufletul pereche, flacăra geamănă sau iubirea adevărată. şi totuşi ce e ideal pentru cineva, poate să nu fie interesant pentru altcineva. Deci cum putem înţelege relaţiile sacre?
Ceea ce aduce sacrul într-o relaţie este percepţia lăuntrică a fiecăruia, maniera magică în care cei doi experimentează bucuria iubirii adevărate, dincolo de ego-ul şi dorinţele individuale ale celor doi.
Sacralizarea unei relaţii apare atunci când cei doi sunt conştienţi că:
- Faptul că sunt împreună nu e întâmplător.
- Iubirea vine de la Dumnezeu şi de aceea este infinită.
- Au ceva de făcut împreună, o misiune spirituală care depăşeşte confortul individual.
- ” Noi” este mai important decât ”eu”.
- Împreună sunt UNUL, nu doi.
- Sinceritatea şi autenticitatea permite o îmbrăţişare permanentă a sufletului celuilalt chiar şi atunci când nu sunt împreună în acelaşi loc.
- A iubi nu înseamnă a privi unul la celălalt, ci a privi amândoi în aceeaşi direcţie.
- Încrederea unul în celălalt fundamentează relaţia.
- Orice problemă de cuplu are o rezolvare ce este găsită împreună şi constituie o lecţe ce e necesar să fie învăţată.
- Iubirea depăşeşte limitele temporale şi spaţiale şi se regăseşte în eternitatea divină.
Adevărata împlinire provine din revelarea Sursei divine interioare
Căutarea iubirii începe când o fiinţă realizează că se simte incompletă. Mulţi oameni caută relaţii pentru a încerca să-şi găsească iubirea – să-şi găsească sufletul-pereche sau cealaltă jumătate. Cu alte cuvinte, mulţi încearcă să se întregească prin căutarea iubirii în exteriorul lor, în iubirea dăruită lor de către o altă persoană. Şi totuşi adevărata întregire nu vine din exterior. Piesa lipsă care ne face pe noi toţi să ne simţim UNUL este descoperirea sursei divine interioare infinite. Dar în general nu ne dăm seama de aceasta din prima şi avem tendinţa să căutăm în exterior.
Această explorare a iubirii oferă ocazia descoperirii unuia dintre cele mai înalte adevăruri ale umanităţii: cea mai împlinitoare şi mai sacră relaţie a noastră este cea pe care o avem cu noi înşine. Prima relaţie sacră o avem cu noi înşine, cu SINELE nostru divin, iar iubirea de Sine e fundamentală pentru toate relaţiile sacre.
Sunt mereu oglinda ta divină
Şi totuşi, uneori conjuncturile relaţionale par a ne abate de la calea cunoaşterii de sine prin oglindirea slăbiciunilor şi a vulnerabilităţilor noastre. Aceasta este însă doar o aparenţă ce se topeşte la o privire aprofundată. În fapt, relaţiile oferă provocări care devin ocazii nelimitate pentru dezvoltare, autocontrol şi iubire de sine. Când suntem într-o relaţie sacră, pecetluim tacit un legământ sfânt cu cel sau cea pe care îl/o iubim: „voi fi o oglindă pentru tine, pentru a te ajuta să-ţi vezi reflexia divină, să-ţi revelezi cine eşti cu adevărat ca esenţă ultimă, şi ştiu că şi tu eşti şi vei fi oglinda mea divină”.
Acest legământ spiritual permite relaţiei să ne catalizeze dezvoltarea personală şi evoluţia spirituală. Când celălalt ne oglindeşte şi ne reflectă toate energiile, noi ne putem vedea mai clar şi astfel intrăm împreună pe ruta rapidă a iubirii autentice în relaţia de cuplu.
Această abordare este de fapt cea care face diferenţa dintre relaţiile obişnuite (chiar şi cele de succes) şi relaţiile sacre. Împreună ne descoperim potenţialul infinit de a-l iubi pe Dumnezeu prezent ca iubire în celălalt. În acest mod iubirea ne înalţă şi ne sacralizează. Căci din acea perspectivă a iubirii de Sine, dobândim o capacitate mărită de a ne dărui şi împărtăşi iubirea pentru alte fiinţe. Iubirea împărtăşită într-o relaţie sacră e un dar ce reflectă Sinele Divin Infinit în fiecare fiinţă.
Înţelegerea relaţiilor ca şi catalizatori, arată de ce atâtea relaţii devin mai dificile în timp. Când cei doi iubiţi sunt ca nişte oglinzi unul pentru celălalt, fiecare revelează celuilalt aspecte până atunci tăinuite faţă de sine. Umbrele de conştiinţă ale celuilalt sunt gradual aduse la lumină şi de aceea adeseori relaţiile sunt provocatoare.
Relaţiile sacre nu creează nevoi şi dependenţe, ci conferă libertate şi comuniune sufletească şi spirituală. Într-o relaţie sacră, cei doi iubiţi evoluează împreună oglindindu-se reciproc ca şi fiinţe sublime prin calităţile lor divine. Ei pot evolua în acelaşi ritm sau în ritmuri diferite, pe niveluri tot mai înalte de conştiinţă în iubirea de Sine.
Relaţiile sacre sunt relaţiile viitorului - un viitor luminos şi profund spiritual.
Sursa: venus.org.ro