Paşi pe nisip

Am avut un vis:
Mergeam pe o plajă,
iar Dumnezeu
păşea alături de mine,
paşii ni se imprimau pe nisip,
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.

Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din paşi
reprezentau o zi din viaţa mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă.
Şi am revăzut toţi paşii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observat ca în unele locuri,
în loc de două urme,
nu mai era decât una singură...

Am revăzut filmul vieţii mele.
Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea
decât o singură urmă
corespundeau cu zilele cele mai întunecate
ale existenţei mele:
zile de nelinişte,
zile de proastă dispoziţie,
zile de încercări şi de îndoială,
zile de nesuportat...

Zile în care eu fusesem de nesuportat.
Şi atunci, întorcându-mă spre Domnul,
am îndrăznit să-I reproşez:
-Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele!
De ce nu Ţi-ai ţinut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur
în cele mai grele momente din viaţă,
în zilele când aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a răspuns:
- Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de paşi pe nisip
sunt zilele în care te-am purtat pe braţe...